A vorbi despre comunicare este la îndemâna oricui, orice formare ar avea la bază. Dar a încerca să sintetizezi aspectele importante și să le definești corect, devine mai complicat, chiar și pentru cei care studiază acest domeniu.

Ștefan Prutianu a sintetizat foarte frumos, în cartea sa “Manual de comunicare și negociere în afaceri” diversele fațete ale comunicării și definiții care au fost date acesteia. El vede comunicarea ca pe:

• o țesătură de relații, mai degrabă decât ca informație transmisă, considerând că prin comunicare se creează comuniunea și comunitatea;

• “un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altui individ”;
• “totalitatea proceselor prin care o minte poate să influențeze o altă minte”;
• “o punere în comun, împărtășire și transmitere a unor proprietăți”.

Despre comunicare, am vrea să menționăm câteva aspecte foarte importante.

1. În primul rând, non-comunicarea există în permanență, astfel, atunci când suntem în preajma unei alte persoane, este imposibil să nu comunicăm cu ea, fie cu o privire, un gest sau un zâmbet;
2. Apoi, comunicarea este ireversibilă (ne putem lua cuvintele înapoi, dar efectele rămân);
3. În al treilea rând, despre comunicare se spune că se realizează în două planuri, un plan al conținutului (10%) și un plan al relației (90%). Putem defini relația dintre două persoane în mai multe feluri (ca fiind pozitivă, negativă sau neutră), dar cel mai simplu și eficace este să ne gândim la relație din perspectiva încrederii pe care o avem în celălalt.

Într-o relație în care nu există încredere, stângăciile la nivelul conținutului sunt accentuate, interpretările pot fi eronate și scopul comunicării (a împărtași, a influența, a crea comuniune) nu este atins.

În plus, o relatie în care nu există încredere, este o relație în care fiecare încearcă să ascundă propriile vulnerabilități, iar interacțiunea este dominată de teamă (că nu sunt suficient de bun sau că voi pierde controlul, ori că voi fi respins sau voi ieși în evidență într-un mod nepotrivit etc.). Astfel, și ceea ce spunem și ascultarea noastră sunt afectate și din păcate, aceasta contribuie la adâncirea neîncrederii în relație.

În acest caz, rămâne o întrebare esențială: Cum creăm încrederea într-o relație?

Încrederea facilitează comunicarea eficientă, iar comunicarea eficientă facilitează încrederea.

Foarte important este să pornim de la premisa de încredere pentru a putea apoi construi pas cu pas. Acordând încredere celuilalt, vom fi mai sinceri și mai autentici atunci când avem ceva de spus și mai deschiși să ascultăm fără să judecăm, atunci când celălalt vorbește. Aceasta va provoca un răspuns pe măsură din partea celuilalt și va face comunicarea dintre noi mai eficientă. În consecință, convingerea noastră că putem avea încredere în celălalt va fi întărită. În cazul în care pornim de la o premisă de neîncredere, comunicarea va avea de suferit și vom aluneca pe o spirală negativă a lipsei de încredere.

Încrederea are legătură cu personalitatea noastră.

În general, este mai probabil să avem încredere în oameni dacă învățăm această abilitate în primii ani de viață. Părinții care demonstrează încredere în ceilalți au copii mai încrezători.

Încrederea are legătură cu acceptarea și reciprocitatea.

Încrederea sporește atunci când răspundem cu acceptare la ceea ce ne transmite o persoană și de asemenea, atunci când vom dezvălui la rândul nostru informații.

Ca o concluzie firească, un comunicator excepțional este unul care folosește cuvintele cu măiestrie, dar și cu responsabilitate și este conștient de sine în asemenea măsură încât își poate controla comportamentele defensive care exprimă lipsă de încredere.

Surse:

• Human Synergistics, Ghid de dezvoltare MEPS
• Ștefan Prutianu, Manual de comunicare și negociere în afaceri, 2000, Editura Polirom